 kasakuneFulga.Flulgilicios de dulce.
Postari: 87
|
|
Numee meu este Sakura si am 22 de ani. Am suferit de-a lungul anilor din dragoste si m-am hotarat sa scriu aceasata poveste, pe care nu am mai impartasit-o nimanui, in speranta ca cei ce o vor citi imi vor da un sfat.
Totul a inceput pe cand aveam 15 ani jumatate. M-am indragostit pentru prima data de un coleg de liceu. A fost o dragoste pura, adevarata. Eram doar un copil, o adolescenta indragostita. Ne intalneam zilnic si petreceam mult timp impreuna. Lunile treceau si incepeam sa ne cunoastem din ce in ce mai bine. Eu am ascuns multa vreme familiei aceasta relatie deoarece stiam ca parintii mei nu vor fi deacord. Ne iubeam, dar eu ii spuneam mereu ca aceasta relatie nu va merge pentru ca eram foarte diferiti. Dupa aproximativ 4 luni de cand ne-am implicat in aceasta poveste am ajuns si la subiectul dragoste. In acel moment eram virgina. El tot incerca sa imi spuna ca daca ne iubim e firesc sa ne incepem viata sexula, incerca sa ma scape de temerile pe care le aveam.
Totul a inceput pe cand aveam 15 ani jumatate. M-am indragostit pentru prima data de un coleg de liceu. A fost o dragoste pura, adevarata. Eram doar un copil, o adolescenta indragostita. Ne intalneam zilnic si petreceam mult timp impreuna. Lunile treceau si incepeam sa ne cunoastem din ce in ce mai bine. Eu am ascuns multa vreme familiei aceasta relatie deoarece stiam ca parintii mei nu vor fi deacord. Ne iubeam, dar eu ii spuneam mereu ca aceasta relatie nu va merge pentru ca eram foarte diferiti.
Totul a decurs bine si incetul cu incetul am inceput sa il iubesc tot mai tare, iar el simtea la fel. Ne-am maturizat impreuna, eram dependenti unul de altul, iar daca nu ne intalneam vorbeam mereu la telefon. Ne simteam bine unul cu celalalt. El era insa foarte legat de familia lui, punea pret foarte mare pe parerea parintilor lui despre mine. Aveam o relatie destul de buna cu familia lui doar ca eu eram putin mai timita, mai retrasa in prezenta lor.
Usor, usor au inceput sa apara nemultumirile in relatia noastra. Eu le aveam pe ale mele, iar el pe ale lui. Ne-am despartit din dorinta mea pentru ca am considerat ca nu o sa avem nici un viitor impreuna. In prezenta familiei, el era cineva, iar cu mine era altcineva. Am fost despartiti aproximativ un an, timp in care eu am suferit enorm. La fel si el, dar cu toate astea amandoi am avut cate o relatie. Apoi ne-am impacat. Eu am fost cea care l-a cautat. Ne iubeam enorm si dupa atata timp ne simtieam foarte bine impreuna. Simteam mereu acei fluturasi in stomac, emotii cand ne intalneam, iar noptile pe care le petreceam impreuna erau albe, ne iubeam si vorbeam si parca nu ne mai saturam unul de celalalt.
Totul era roz doar ca aveam conceptii diferite despre viata, gandeam foarte diferit. Apoi l-am prins pentru prima data ca ma insala cu fosta lui iubita. Povestea s-a repetat de inca doua ori. Am trecut peste principiile mele si l-am iertat de fiecare data. Ba chiar am ajuns sa ma umilesc in fata lui, sa-l implor sa se impace cu mine. Nici acum nu stiu motivul pentru care m-a inselat. Viata noastra sexuala era perfecta. Imi spunea mereu ca sunt unica si ca numai eu stiu sa il fac sa se simta bine. Dar cu toate astea m-a inselat. Apoi eu l-am supus la fel si fel de teste pe care le-a trecut mai mult sau mai putin. Ne iubeam, ne simteam la fel de bine, doar ca am inceput sa ne mintim unul pe celalalt, am inceput sa ne jignim.
Dupa ceva timp ni s-a ivit ocazia sa plecam in strainatate, ceea ce am si facut. Eu abia terminasem licceul, iar el era la facultate. Eu eram in al 9-lea cer pentru ca locuiam impreuna si pentru ca urma sa ne facem un viitor. Insa de aici totul s-a ruinat. Aveam un serviciu destul de solicitant, eu trageam de el si il rugam sa mearga la munca, iar el chiulea foarte mult si mintea ca e bolnav. In final, el a hotarat ca vrea sa se intoarca acasa si spera ca si eu voi face la fel. Am discutat depre acest lucru, am incercat sa il fac sa isi dea seama ca o sa ii para rau si ca acasa ii va fi mult mai greu. Nu am reusit sa il conving, iar el a apelat la parintii lui pentru a-l ajuta sa se intoarca acasa. Si ne-am despartit chiar daca ne iubeam.
Atunci am suferit un soc, aproximativ o luna am plans continuu, la munca, acasa. Am ramas cu o durere enorma. El s-a implicat in tot felul de aventuri, iar eu mi-am gasit pe cineva cu care am inceput o noua relatie.
In prezent, sunt impreuna cu acelasi om, de 2 ani. La inceput, am fost prieteni foarte buni. Ne distram impreuna, ne ajutam reciproc, ne simteam bine. Eu am inceput aceasta relatie deoarece eram convinsa ca doar asa pot trece peste trecut. Mult, foarte mult timp, m-am gandit obsesiv la fostul meu prieten si vorbeam cu el la telefon. Dar incet, incet, am inceput sa il uit, ba chiar sa-l urasc. Asa am inceput sa ma indragostesc de actualul prieten, in incercarea de a fi fericita. Sunt constienta ca langa mine se afla acum un om foarte puternic, sigur pe el, harnic, inteligent, foarte frumos, cu simtul umorului, care ma iubeste enorm si care a facut eforturi mari sa treaca peste toate copilariile mele. Ne iubim si ne sprijinim reciproc, muncim foarte mult amandoi si din cauza asta, zic eu, nu avem o viata sexuala foarte activa.
Dar suntem amandoi constienti ca daca nu am munci atat de mult ar fi mai bine. Acum am ajuns aproape de capatul povestii mele, iar intrebarea mea este "De ce ma gandesc inca la fostul prieten?" Cred ca nu trece o zi fara sa ma gandesc la el. De vorbit, nu mai vorbim deloc, dar eu ma tot gandesc la el. Acum am totul, orice femeie si-ar dori sa fie in locul meu, dar eu inca ma gandesc la fostul. In plus, cu actualul meu iubit nu am simtit mai deloc acei fluturasi in stomac. E normal sa fie asa? Oare nu mai poti sa fii niciodata indragostita ca la 15 ani? Uneori, cand ii spun ca il iubesc, ma simt vinovata ca nu il iubesc cum l-am iubit pe fostul. Poate o sa ma puteti ajuta cu niste sfaturi.
Va multumesc ca ati avut rabdare sa-mi cititi povestea.
THE END
_______________________________________
sometimes in life you gotta do what you gotta do when you gotta stand by 'cause all around the world don't forget,sky is the LIMIT.
|
|
sorry